Till you come back everyday is yesterday .

* Cu privirile timide si pasul lent, mergea alene pe coridoarele care stia ca duc la camerele personalului. Intentia tinerei era sa dea de vreun gardian - un profesor era exclus, fiind cam sever -, care sa se lase induplecat de 'rugamintile ei fierbinti' si evident de chipul ei dulce, conducand-o pana afara, cat mai departe de locul asta.
Nu era un plan complicat asta, pentru a iesi afara, dar planurile simple sunt adesea cele mai reusite. In plus, simtea si ea nevoia sa simta aerul prin par, sa se bucure de alte culori, mai vii, sa culeaga o floare, sa vada ceva natural ! Nimeni nu putea sa o refuze ! Avea sa-si atinga scopul, cat de banal era el, avea sa-i fie o dorinta implinita aceasta.
Zari o usa mai 'primitoare' si ciocani sever, cu doua degete, pregatindu-si chipul nevinovat si replicile. *

* Toata pregatirea ei mintala si toate sperantele ii fusesera spulberate in clipa in care zari un tanar zambitor, cu putin mai mare decat ea in ani, si destul de primitor in toate gesturile. O apucau remuscarile, dandu-si seama ca dupa ce avusese un trecut atat de tulburator, isi promisese ei sa nu mai minta sau sa influenteze pe cineva, pentru niste prostii. Se rusina brusc, isi apleca chipul care deveni rapid unul de 'vinovata' si simtind ca genunchii incep sa-i tremure vizibil, se hotari sa vorbeasca, pentru a nu raspunde unor intrebari mai penibile pentru ea apoi. *

- Imi pare rau pentru deranj, uhm... Vroiam sa ies, dar, umm, m-am razgandit... Cred.

* Dupa ce-si sfarsi balbaiala inutila, isi lasa din nou ochii in jos, mustrandu-se in gand pentru atata banalitate din partea ei. V-a rade de ea fara doar si poate, in cel mai bun caz, si asta doar din vina unor remuscari penibile de fetita. *

* Cu trupul frematand si cuprins de o dorinta ciudata in bratele sale, cu pupilele marite de stupoare si emotie vie in fiecare simt, incepu sa murmure niste sunete indescifrabile, dand dovada pentru prima data ca era un copil cu probleme de comportament...
Isi lasa bratele sa alunece pe langa corpul oricum inert, si ramase asa, pana cand ii auzi glasul din nou. *

- S-ssunt...s-sunt bine...

* Raspunse mecanic parca, nestiind cum sa interpreteze gestul lui atat de calduros...
Un " Am observat ca esti cam pierduta si vreau sa te ajut " sau " Ma comport cu tine precum o fac cu orice disperata dupa atentie, avand in vedere ca si asta intra in treaba mea " ?
Am oftat scurt si subtil, incercand sa ma bucur de moment cat avea sa mai dureze. *

* Fiind trasa aproape de el inauntru, evident nu ar fi putut sa-l refuze, desi se simtea usor jenata. Isi ridica mainile, odihnindusi-le pe pieptul lui, indraznind mai apoi sa-l priveasca direct in ochi. Se pierdu pentru cateva clipe, dar isi reveni si incerca sa analizeze camera, nu chipul tanarului, care desi mai ispititoare, ar fi facut-o sa para mai ciudata, iar ea deja avea un semn mare al intrebarii din partea lui, probabil. *

- Meerrci...

* Am raspuns doar atat, cu jumatate de gura, muscandu-mi usor buza inferioara, observand abia acum ca desi eram in camera lui, nu-i mai spusesem nimic. *

* Tresari bucuroasa, privind incotro se indreptau si ochii lui, simtind nevoia sa-si treaca limba peste buzele care de mult timp zaceau uscate. Se desprinse usor din imbratisarea care tinea cam de mult timp, simtind ca pe tanar il incomoda. *

- Siguur ! Accept orice e umed... Uhm, Ud ! Adica, lichid...

* Se balbai, condusa de propriile simturi si nevoi, rosind puternic. Se panica rapid, nestiind cum sa schimbe subiectul jenant, starnit de emotiile ei penibile. *

- Uhm... Care e numele tau ?

* Intreba brusc, usor degajata, desi era interesata sa afle si asta. Incepu din nou sa zboare prin gandurile ei, fara legatura si uneori fara logica.*
Cam ciudat cum primul cunoscut de aici este un gardian...

O lăsă să se desartă din îmbrăţişare, văzând că se simţea mai bine. Se trânteşte pe caneapea, făcându-i tinerei un simplu semn să facă şi ea la fel. Îi aude cuvintele şi îşi îndinte mâinile, umezindu-şi din nou buzele rozalii. Îşi aranjează din nou ochelarii pe nas, trecându-şi apoi mâna pe după cap şi prin firele de păr de acolo.
" Mai multe detalii, ştiu o groază de locruri cu lichid. " rostii glumeţ, uitânud-se la ea, zâmbind uşor.
Îşi trece mâna prin păr din nou, murmurând o înjurătură uşoară pe franceză. Îşi ridică umerii către ea zâmbind dulce, ascultându-i întrebarea. Sare în picioare şi se apleacă uşor, mimând scoaterea unei pălării.
" Alexandre D'Uberville." rosteşte, cu zâmbetul pe buze. " Alecs. "

- Alecs...

* Pronunta cu grija prescurtarea, fiind fascinata de numele lui. Rosi la gesturile sale, si isi duse o mana la buze, pentru a-si stapani un suras. Cu cealalta ii indrepta parul de pe chip, cand el isi ridica capul spre ea, dar isi retrase repede mana, scuzanduse si privind spre acele cani din nou, cu timiditate fata de el. *

- Scuze... Am observat doar ca ai ticul de a-ti aranja parul, si, uhm... Scuze.

* Isi musca din nou buza, dar pe interior. Apoi zambi usor absenta, vrand sa-i vada reactia la gestul ei cam... 'exagerat'. *

- Sa ne rezumam la lichidul din cani...

* Am revenit la replica de inceput, desi initial vroiam sa ocolesc gafa mea, acum am simtit ca gestul meu era mai stanjenitor, decat balbaiala dinainte. *

* Auzind sunetul tobelor se simti oarecum mai vie, si fiind atat de aproape de ele, situatie in care nu se mai vazuse, tresari la fiecare sunet mai puternic, zambind, si tinand un fel de ritm, din picior. *

- Marion...Josephine... Huey.

* Daduse un raspuns complet, in pauzele nu foarte lungi dintre sunetele tobelor, surazand. Intr-un final se atinge de cutia de suc, o desface lejer si isi toarna cu grija in pahar. Dupa ce sorbi tot continutul din cateva sorbituri, nu foarte zgomotoase, vru sa-si mai puna unul, dar isi retrase imediat mainile, asezandusi-le cuminte in poala, rosind.
Nu putea sa bea chiar atat de mult, la el... *