You can say the truth ,cause I don't care

Isi croia drum pe holurile goale ale scoli ,era o ora tarziue ,nu mai avea ce face la ora asta treaz ,doar sa hoinareasca pe afara sau sa caute necunoscutul pe holurile scoli.Privise pe geam cateva secunde dupa acea isi scoase din buzunarul de la pantaloni o foaie pe care erau insemnate diferite nume.Nici el nu era preocupat de ceea ce se inatmpla acum in jurul lui ,avea un chef neobisnuit sa citeasca dar nu o carte din acea plictisitoare pe care o gasesti pretutindeni.Luse un creion de pe pervaz ,si incepuse sa noteze tot felul de lucruri fara noima ,stind ca va parea un obsedat.Defapt el se considera un nebun de mult timp ,la testul medical ii iesise ca este perfect normal.Un nebun poate sa faca multe lucruri si realizari mari ,dupa parerea lui .Nu prea conta aceasta opinie ,nici un om nu era nebun ,doar bolnav ,suferea din cauza unei decepti.Cum puteau uni sa zica acest lucru neadevarat .oricum pe el nu il interesa multe lucri ,era direct la obiect.Tratand totul intr-o maniera mai ciudata de a lui.
-Uneori esti atat de departata de mine incat ,as putea spune ca niciodata nu ai sa sti ca sunt in spatele tau sa te prind.Obiceiul sau sa vorbeasca singur,deseori vorbea asa ,pana ce il auzea cineva si il intreba daca nu cumva este nebun.
Toate chipurile surpinse in pozele facute de acesta reprezentau multa singuratatea sau poate o fericire molipsitoare.

Liniste, zgomot, liniste...De ce trebuia sa existe mereu acea alternanta? Nu putea sa fie, spre exemplu, mereu liniste sau mereu galagie? Toata acea schimbare brusca te putea lua mereu prin surprindere, fiind si cazul Rebeccai. Cu pasi nici prea mari, dar nici destul de mici, fara vreo graba, se plimba pe holul scolii studiind di ncand in cand cate o persoana care-i sarea in cale, fie el profesor sau vreun 'coleg' de-al sau. Nu cunostea pe nimeni, si nimeni nu o cunostea pe ea. Putea fi, oare, ceva mai confortabil?! Cu toate astea zambea, zambea fara vreun sens anume, fara vreun scop. Pur si simplu o facea calma, detasata. Se afla in largul ei avand in vedere ca nimeni nu prea putea sa-i faca o mustrare, sau sa o intrebe de ce a ajuns aici si ce probleme are. Pentru ea asta nu era o problema, ea considera ca nu exista asa ceva. Pentru ea lipsea doar...bunicul, si la furie putea sa provoace un mic incendiu. Mare scofala! Tatal sau putea sa 'aibe grija de ea' si acasa, de ce aici?
Ofta usor trecandu-si mana dreapta prin par. Totusi, se impaca intr-o oarecare masura cu ideea asta. Doarea doar sa dovedeasca, oricui si oriunde, ca ea nu sufera, ca ea nu are absolut nimic, dar fara graba. Prefera mai intai sa 'exploreze' si sa sa vada cand se va sfarsi totul.
Inainta ce inainta, pana cand la un moment dat se opri. Trecuse pe langa un baiat. Nici macar nu'si daduse seama daca era 'elev' aici sau profesor, avand totusi drept scuza micul impediment vizual pentru al privi fata in fata. Tot ce observase era o poza cazuta pe jos, la piciorul lui.
- O fotografie? exclama oarecum surprinsa arcuindu'si usor sprancene.
Se apleca usor si ridica respectiva fotografie privind-o pret de cateva clipe.

O tacere moarta se lasa aici ,nimeni nu misca nimic nu se auzea ,isi trecuse mana prin par privind pe geam afara,era bezna ,nici macar luna nu avea de gand sa apara .Dar cine avea intentia sa omoare acesta liniste.Fusese captat de un sunet ,erau pasi cuiva ,nu se chinuia sa faca ceva ,doar nota prostile care ii veneau in minte ,multe lucruri fara sens si noima.Parca acum revedea acea imagine invcechita ,el stand acasa si privind pozele din trecut ,de cand venise aici ,nu se prea ocupa de adevarata lui pasiune.Era sincer si recunostea ca in pozele lui erau mai mult silueta feminine.Mereu considera ca femeia este o arta pura ,care trebuie tratata cu delicatete.Dar asta era doar opinia lui ,nu avea de ce sa ii molipseasca si pe ceilalti cu parerile lui.Ce era al lui .mereu ramanea al lui.In rest nu conta .
O privise pe tanara care privea aceea fotografie ,parea a fi smulsa dintr-o povetse vechea ,avea o frumusete naturala si rara.Oare i venise vreo ide acestuia ,ceva ii spunea sa o foloseasca pentru urmatoarele sale fotografi ,mereu cauta modelul perfect dar niciodata nu gasea ceva cu adevarat bun.
-Nici o poza nu poate fi comparata cu reaitatea ,nu cumva trebuia sa dormi la acesta ora trasaturile ei erau aproape de perfectiune.Pacat ca nu exista perfectiunea ,mereu exista ceva ce desfigura acesta idee.Idelul lui care ar fi , oare stia el despre ce vorbeste in acest moment sau doar se sinchisea sa arunce niste vorbe goale.

Tanara fu trezita la realitate doar in momentul cand intrebarea sa isi gasise un raspuns. Ultimele cuvinte ale acestuia o facura sa-si ridice imediat capul, privindul pe barbat. Sa doarma? Cu toate ca Rebecca era o mare fana a somnului, nu se culca prea devreme de obicei. Obisnuia sa se culce tarziu si sa se trezeasca la fel de tarziu. Asta era tot farmecul. Uneori noaptea nu trebuia irosita numai pentru a dormi, cand sunt ataea minunatii de privit daca ai noroc sa zaresti cerul senin.
- Dar pozele redau, totusi, o parte din realitate.
Cu ochii sai maslinii ii examina bine chipul apoi corpul. Clar. Era profesor. Isi duse mana la ceafa, oarecum stanjenita, dar pe de alta parte oarecum relaxata. Avea ea putin tupeul sa-l contrazica direct, scurt si la obiect, dar nu indraznea. Nu era la ea acasa, totusi. Plus ca avea si ea maniere, ei bine...cateodata. Totusi, zambetul de pe buze nu'i pieri, din contra, ii accentua putin mai tare chipul.
- Somnul nu vine niciodata atunci cand e chemat cu forta. raspunse calma avand initiativa de ai inmana fotografia.cand, privind mai atent, observa alte si alte fotografii pe pervarzul ferestrei.
Isi sprijini imediat coatele de marginea rece a pervarzului, aruncand cate-o privire asupra celorlalte poze. Uitase sa se mai scuze eventual de aparitia sa, uitase cu totul...Privirile sale studiau fiecare chip zugravit in fotografiile acelea. Constatase, bineitneels, ca marea majoritatea erau femei.
- Dumneavoastra le-ati facut? izbucni brusc satena, intorcandu-si instantaneu chipul din nou spre el. Nu a sesizat totusi ca intrebarea ei venise precum un fulger, dar nici si chiar faptul ca pastrase totusi politetea, fara sa vrea. Era totusi si normal, cand vorbeai cu cineva, mai ales ca era profesor. Dar nu se gandise pe moment la acest lucru, si de cele mai multe ori nu justifica mereu ceea ce face, pur si simplu daca ii venea sa topaie in momentul ala o facea, daca ii venea sa strige..Ei bine..cu mici retineri, dar putea sa o faca si pe asta. Niciodata nu reusise sa-si infraneze dorintele si simturile.

O parte din realitate ,o mica parte adevarul niciodata nu este spus pe jumatate ,mereu find regasite doar mici franturi pe ici pe colo.Fata avea dreptate cu pozele dar mie imi era greu sa o cred .Oftand scurt ,itorcandu-se cu fata spre ea si privind-o ,are putea ea sa fie chipul perfect care reda abandonul si speranta,sau trebuia sa mai caute acesta pana ce gasea modelul potrivit.Anlizand locul ,care acum era luminat de becul ,care fusese aprins de el.Asa avea sa i vada mult mai atent trasaturile perfecte.Dar perfectiunea nu nexista ,poate in opinia lui exista.
-Doar mici aspecte ale realitati le redau ,depinde si de modelul folosit daca modelul este trist si tu il obligi sa fie fericit ,zambetul lui va fi chinuit.
Avea un zambet rar intalnit ,acesta parea ca ascunde o parte din necazurile sale sub acel zambet sau poate era doar un zambet normal pur si simplu.Eh nici el nu stia pe la ora asta ce sa creada poate maine daca o va mai intalni ,va sti cu adevarat ce sa spuna.
Din pacate ,oricat incerci sa adormi nu poti ,poare destul de complicat somnul ,uneori venind dupa el cu cosmarurile.Oricat de mult iti doresti sa ai un somn frumos fara ceva urat mereu ai sa te lovesti de cosmaruri ,dar asta este trebuie sa accepti realitatea oricat de crunta ar fi.
Da ,cand eram mai tanar ,dar daca ma uit acum aceea persona din poza exprima prea multa uratenie ,nu prea gasesti modelul potrivit cand vrei ,mereu il gasesti unde te astepti mai putin

Cum si de unde a inceput toata acea filozofie legate cand de somn, cand de fotografiile lui, mai nou, si de chipurile redate in acestea? Bee nu a fost niciodata genul care se intinde mult la vorba, dar se pare ca totusi facea o exceptie. Sau poate doar noaptea pusese amprenta pe ea..
- Intr-adevar...dar mie tot aceste poze mi se par destul de reusite. Poate a-ti fost distrat de ideea de a capta alte ipostaze, mai spectaculoase, incat acestea vi se par ca au o noanta de uratenie.
Inca putin si Rebeccai ii zbura gandul ca profesorul din fata ei, cu care purta un surprinzator dialog, poate preda filosofia, sau ceva de genul. Dar nu, nu putea..Doar il tradau pozele, nu? Da, profesor de arta. Era clar! Daca ar fi predat filosofia sau psihologia nu ar fi avut aceasta pasiune pentru fotografie. In fond, niciodata nu trebuie sa-ti neglijezi pasiunile, incercand sa le ignori.
- Macar nu sunt singura care nu doarme, deci asta e bine. Sunteti profesor, si mai bine. Daca as fi fost aici cu vreun "coleg" cu siguranta ca ar fi rasarit imediat zeci de mustrari. replica dand din umeri.
Isi trecu mana prin par, apoi mai privi pret de cateva momente cerul. Degeaba, norii pusesera de mult stapinire pe intreaba bolta cereasca, iar Luna nu mai facea fata si nu putea sa-si arate razele. Se intoarse apoi din nou spre profesor, de data asta putin stangace, intinzand mana dreapta spre el intr-un mod destul de politicos de salut si de a se prezenta.
- Asadar, eleva care nu doarme...Rebecca Smith...in persoana! isi facu ea o mica introducere incepand apoi sa rada. Ei bine, daca ar fi vrut sa o "reclame", sau ceva de genu, o putea face. Poftim, ii daduse si numele, dar in acest caz era destul de relaxata. Niciun stres, poate asa ar fi plecat inapoi acasa mai ales acum cu masta depindea mai mult de ea isnasi, decat de tatal sau.

Fiecare are un mod diferit de a vedea arta ,intr-o maniera diferita sau poate asemanatoare intr-unele puncte de vedere,dar ce conta acum ,oricum era destul de tarziu ,poate intra sau aparea cineva ,caruia nu iar comveni sa vad un profesor si un elev la ora asta afara,in fine asta era neimportant acum.Nu sustineam ca au o nunata de uratenie ,doar ziceam ca sunt invechite si lumea va aunge la un momentdat sa se plictiseasca de aceasia figura.Stramband din nas cand privise pozele ,le luase din mana fetei si le aruncase ,nu avea de gand sa le mai vada.Erau pur si simplu hidoase de nenumarate ori privite te enrva sa le vezi,le gasea plictisitoare.
-Somnul vine si pleaca ,la fel ca si oameni ,unul se naste altul moare ,oricum totul ia nastere din nimic ,acum realizand ce prostie spuse ,nu avea nici o noima ceea ce el scoase pe gura ,isi trecu mana prin par privind-o pe tanara .Desi lui i se parea perfecata pentru a o folosi ca model ,nu avea sa se chinuie prea mult sa caute un model ,pentru ca fara voia sa le gasea mereu sau acestea erau sub nasul lui ,in fine asta era doar un aspect fara rost .
-Alexander William Chase,in loc sa ii stranga mana acesta se apleaca galant ,sarutandui-o ,uneori putea fi declart nesimtit ,dar el asa era obisnuit sa faca ,mergea sa stragi un barbat de mana ,o fata arta cam lipsit de eleganta ,de aceea el prefera sa i sarute mana.Incantat de cunostinta.intradevar era incantat se putea vedea vizibil ranjetul lui satisfacut ,avea vreun motiov anume s rnajeasca in halul asta ,mai mereu cunostea femei frumoase ,sa fie sincer acesta domnisoara care statea in fata sa era foparte atragatoare si distincta de cele care mai erau pe aici.

- Da....adica si eu sunt incantata, incantata sa va cunosc...
Intr-un fel sau altul gestul lui o cam luase prin surprindere, dar nu-si indeparta mana. Isi incheie rasul, in unele cazuri destul de molipsitor, si isi asternuse pe buze in urma acestuia acelasi zambet de acum cevate clipe. Poate, totusi, barbatul avea dreptate prin gestul ei. Nu era ea chiar atat de manierata, si trebuia si ea sa constientizeze, totusi, ca nu asa trebuie ea sa salute un profesor. In fine, mult prea multe raspunsuri contradictorii.
- Sunteti profesorul de arta, am dreptate? intreba repede si ferm, retragandu-si apoi usor mana.
Macar el nu o acuza totusi, ca nu doarme, si raspunsul lui, chiar daca el dorea sau nu, o mai incurajase. Era adevarat ca nu cunostea aproape pe nimeni in acel loc, dar mai auzea mici replici schimbate intre 'colegi' pe-aici, pe-colo, de la distanta. Isi permise sa-l priveasca mai atenta, fara sa se sfiasca. Totusi, parea destul de tanar. De fapt, cam toti profesorii erau tineri. Poate asa credeau ei ca pot stabili mai bine legaturile cu elevii lor si sa'i faca sa aibe incredere in ei.
Isi aranja cu mana stanga tricoul, discret, apoi isi reintoarse privirile asupra profesorului.
- Si totusi, dumneavoastra de ce nu dormiti?