Ready or not here I come~ [private with Hero]~

Picaturile mari si reci din ziua trecuta, disparuse peste noapte, lasand ca in a doua zi soarele sa fie stapanul absolut al cerului, insa pedeapsa ei nu trecuse si totusi vroia asa de mult sa iasa afara, si sa se plimbe. Statea in camera, deja de 3 zile, si locurile unde avea voie sa mearga erau doar:cantina, baia, clasa si camera ei, atat si nimic mai mult. Era pe pervazul geamului, uitandu-se in jos, la gradina scolii, care arata chiar foarte bine. In mana tinea o jucarie mica pe care tot o zapacea, aruncad-o in sus si lovind-o de geam, in timp ce se incrunta la colegii ei care se strambau si radeau de ea.
-Reguli tampite! spuse aruncad jucaria in usa unui dulapior, care se si inchisese imediat. Isi incrucisa mainile la piept, stand cu privirea in alta parte, pierduta in ganduri. Nu stia niciodata sa se integreze, in alte grupuri, ea mai mult era singura si de fiecare data facea cate ceva, care provoca amuzamentul celor din jur. Dar ei radeau de ea, nu, cu ea. Ura cel mai mult sa se afle intr-un grup, sa fie prinsa printre mai multe persoane, care sa mai si vorbeasca cu ea, iar aici tocmai de asta se lovise. Nu stia sa isi faca prieteni, si facea o impresie proasta peste tot pe unde mergea, iar cu timpul renunta la cuvantul "prieteni" si-l scoase imediat din vocabular.Se mai uita o data pe geam, incruntata spre tipul ce rasese atata timp de ea, gandindu-se cat de mult l-ar fi putut chinui. Gandurile i-au fost oprite, de spusele parintilor ei, mai exact "Daca stai acolo cuminte, fara sa faci prostii, o sa vi repede acasa", insa pentru ea asta era cam greu, deja acumulase multe pedepse.
Ofta adanc, imaginandu-si ce frumos ar fi afara, si ce mult s-ar relaxa si calma, intinsa pe iarba la soare. Se daduse jos, de pe pervaz, ducandu-se la birou si sprijinindu-se usor de el, facandu-si cateva planuri in minte, cum sa plece din camera fara sa fie prinsa. Imediat ce planul era facut, isi lua o sapca in cap, si deasupra puse gluga unui hanorac, cat de cat acoperindu-si fatza.
Zambii usor vicleneste, si apoi deschise usa camerei, luand-o tiptil pe hol, foarte atenta sa nu fie vazuta de camerele ce inspectau zona, si imediat cum trecuse de holul bine urmarit, o lua la fuga pana la poarta principala a scolii. Stia asa de bine holurile acestei scoli, si camerele, si totul unde era asezat, tot ce nu stia ea, erau unele scurtaturi si gauri prin subsol, care o duceau afara. Dar pana sa plece ea de acolo, sigur le afla pe toate.
O data ajunsa la poarta, il fixa cu privirea pe gardian, si se duse spre gardul din lateral care daca il sarea, nimerea in gradina scolii, si exact asta avea de gand sa faca. Se prinse usor de grilajul de fier, afundandu-si trupul in acele plante cataratoare, aruncadu-i o ultima privire gardianului si gandindu-se cate probleme va avea el, din cauza ei.
Un picior acolo, o mana mai sus, celalt picior mai sus, si cate putin reusi sa urce pe marele gard, trecand de partea cealalta, si chiar atunci isi dadu drumul de sus, cazand printre buruienile alea, si zgariindu-se un pic pe picioare, caci purta niste pantaloni destul de scurti. Durerea aceea o facu sa scoata un sunet neplacut, care se raspandii rapid in jur, dar isi acoperii rapid gura cu palma, luand-o la fuga prin gradina, intr-un loc mai retras.
Se sprijinii de un copac, incepand sa isi dea cu mana pe picioarele ranite, si dandu-si jos sapca impreuna cu gluga, observase ca o mica zgarietura era si pe obrazul ei, scurgandu-se usor sangele. Ofta adnac, dand cu mana si simtind acea usturime, dar isi lasa rapid capul rezemat de acel copac, lasand ca adierea de vara sa-i treaca si ei prin corp cat mai putea...

Se uita din camera inspre fereastra, observand soarele puternic si toata situatia de afara - aceea harababura de veselie si viata, combinata cu o nuanta de familiara prietenie. Il cam facuse sa ofteze, in timp ce se rezema de sticla respectiva, avand in mana sa doza racoritoare de bere, pe care o inghitea treptat si cu grija. Poate nu era asa rea o iesire, doar era o zi mai libertina si treaba atat de mult nu mai avea. Cum de oare, cerule sfant?
Isi lasa doza alcoolica, pe calorifierul nepornit si pleca imediat spre debara, uitandu-se printre haine, de unde isi alese, o pereche de blugi negrii cu catarama, un tricou de aceeasi culoare cu modele, care pareau rock, iar deasupra completandu-si tinuta cu un sacou alb ce il tinea deschis. Tinuta lui avand sa se completeze pe urma cu perechea de tenisi negrii ce il asteptau la usa.
Incepea sa-si verifice, cheile, telefonul, agenda, mini-pixul si bineinteles portofelul, in care aduna mai multe lucruri, pe langa bani.
Se incalta rapid si tot in fuga isi lua si doza de bere ce il astepta la marginea caloriferului deja, dand inca o inghititura pe gat. Iesise din camera la fel de grabit, gandindu-se ca poate nu ar fi rea o verificare a lucrurilor din jur, daca tot avea ocazia de mica sa libertate.
Pana pe drum observa ca mai toate erau in regula, ce ciudat, nu zarise nici o bataie, din cate se pare si incepuse imediat sa zambeasca fericit de lucrul acesta, tot inaintand si cufundandu-se putin pe ganduri, amintindu-si intr-una pentru ce creaze locul acesta si intrebandu-i-se pe unde umbla fiul lui, zambetul respectiv crescandu-i si mai mult astfel.
Brusc, fara a sti de ce, isi aminti de o eleva respectiva si parca avea in fata sa dosarul ei de cat de rapid ii trecuse informatiile prin fata ochilor... si cum faceau ei la a lui cand iesea din casa, atunci cand era pedepsit. Wow, acum rade, da atunci chiar era neobrazat, noroc de parintii sai ca au scapat repede de el si fara daune.
Fara sa isi da seama ajunse chiar in gradina scolii, parca deja stiind, mai mult prin imaginatie, de data aceasta ce s-a intamplat acolo. Privirea automat se duse la gard, observand ceea ce se asteptase el - hm eleva la care se gandea chiar scapa de pedeapsa si se camufla bine de gardian, toata scena din fata lui incepand sa-l amuze chiar copios. Isi acoperi usor urechile cand se auzi un sunet de durere si ocolise putin inspre infirmiere cand tanara incepea sa fuga, stia deja unde avea sa o gaseasca pentru a vorbi cu ea, asa ca nu se complica de pe atunci.
Ajuns in cladire, incepuse cam sa faca multa zarva pe acolo, dandu-i treaba asistentei destula - o caci probabil se plictisea singura prin birou, inchisa intre peretii albi, probabil nederanjata de prea multe cazuri. Oh, mai bine pleca de acolo pana nu avea sa primeasca chiar el morala.
Inapoi afara, merse spre coltul retras al gradinii, zarind-o pe blonda la care se astepta, se duse inspre ea, ramanand ceva vreme in spatele copacului, cand ii vazuse ranile, apoi imediat trusa de prim ajutor se puse in fata ei, iar chipul baiatului incepuse sa-si picteze un zambet.
- Stii, domnisoara Yura, cu asemenea abilitati ai putea sa fi un spion foarte bun.
Se lipise si el de copac, lasandu-se tot mai jos, pana ce ajunse la acelas nivel cu fata.
- Totusi stii ca poti face cerere ca sa iesi putin afara si te scuteai de toate acestea, nu-i asa? intreba satenul ridicandu-si un ochi si rase nederanjant la final.
- Te descurci cu ranile sau ai nevoie de ajutor? ii mai adresa o intrebare, uitandu-se inspre facturile proaspat facute si la sangele iesit afara.

Incepu sa caute cu ochii, un loc mai retras, unde ar fi fost bine sa fie si un copac pe care ar putea sa se sprijine, si care ar putea sa o asunda de gardieni si profesori. Nici nu-i lua prea mult sa ajunga in locul ei retras, chiar era pustiu, fatza de restul gradini. Era putin mai departat de scoala, chiar prin spatele ei, aproape de padurea de pe insula. Un loc numai bun, unde puteai medita si unde te puteai ascunde printre acele buruieni iesite din pamant, desigur nu erau asa multe, iar pe langa copacul ei era chiar iarba frumos tunsa fara nici un pic de mizerie. Se vedea ca ingrijitorii isi faceau treaba bine.
Zambea usor victorios ca reusise sa se strecoare afara din camera, si acuma era in gradina pe care o urmarea din spatele geamului ei. Totusi ceva nu mersese comform planului, se zgariase printre acele plante, si taieturile ce se formasera pe pielea ei o usturau cam tare, iar asta ii strica buna dispozitie. Incepu sa se uite in jur, ca nu cumva cineva sa o fi vazut si cand se asigura ca totul este bine, isi presa zgarieturile cu mainile. Poate ar fi trebuit sa se duca la infirmerie, caci mainile ei murdare sigur vor face rana sa se infecteze, dar renunta la idee caci asa va primi o pedeapsa mai mare si tot in camera va ajunge.
Isi lasa pana la urma palmele pe iarba aceea usor uda, si incepu sa plimbe mainile pe ea, razand usor din cauza ca simtea cum micile firiciele verzi o gadila, si dintr-o data distractia i-a fost furata de un obiect de metal ce statea chiar in fatza ei. Se uita putin buimacita la cutia aceea, si cand vazu crucea rosie pe ea, isi dadu seama ca era o cutie de prim-ajutor. Ii trebuira cateva secunde sa isi dea seama, ca acea cutie e tinuta si de o anumita persoana, si ochii ei incepura sa urce pe mana ce tinea cutia pana cand gatul ei se indoii usor si zari chipul celui de langa copac.
"D-d-d-directorul" spuse speriata in gand, aprope ca isi misca si buzele, fara a scoate acele sunete. Marii mai mult ochii spre el, stiind ca de data asta a intrat in mari probleme. Pana acuma, o prindeau profesoarele si gardienii, dar niciodata directorul. Ce onoare, si totodata ce inspaimantator.
Inghitii usor auzindu-i replica, si ramanad inca muta, observand apoi cum ia loc langa ea. Incepea sa se gandeasca ce spuna sau ce sa faca.
"Sa fug?Nu... ma vor prinde. Sa-i zic ca imi e rau? Nu... nu imi e... am dat de bucluc rau" isi daduse seama pana la urma ca nu va reusi nimic, si cand auzise a doua replica, se uita ciudat la el. Ea nu stia de asta, nu i-a zis nimeni. Isi lasa capul intr-o parte, luand repede din mana lui trusa si deschizand-o incepand sa caute ceva ce o va ajuta.
-Da sunt bine... ii raspunse cam rautacios directorului, cautandu-si si niste plasturi. Isi luase de acolo o mica sticla de spirt si niste plasturi cu rivanol, care o vor ajuta. Lasa trusa langa ea si deschise usor sticla turnand peste zgariaturi lichidul albastru. Se apleca usor scotand un sunet de durere, nu foarte mare, si incepu sa sufle pe piele in timp ce isi pusese si plasturii. Aproape ca uita si de cea de pe obraz, bagandu-si un plasture in buzunar, pentru mai tarziu, ca sa si-l lipeasca cand va fi in fatza unei oglinzi.
-Multumesc frumos! inchise trusa si o puse langa director, uitanduse incruntata la el. Chiar daca ii adusese aceea cutie, tot era nervoasa ca o gasise si ca va ajunge tot de unde a plecat.
-Banuiesc ca acum trebuie sa ma duc in camera, nu? Se ridica in picioare uitandu-se la director, si aranjandu-si usor hanoracul, apoi ridica pirvirea in sus spre cer si spre soare, miscandu-si buzele cu o voce foarte inceata "Pa-pa soare"

Vedea din 'naintea ochilor sai o imagine atat de draguta si de copilareasca a tinerei sale eleve, pe care nu se astepta sa o vada, in special ca stia de faptul ca era si rebela si isi adunca pedepsele, cum se adunau albinele la polen. Totusi nu era atat de rau sa vada aceea inocenta ascunsa din tanara si chiar dorea sa auda mai marea ei personalitate si cam toate amanuntele ce apasau in interiorul ei.
Reactia ei socata nu era o mirare, la urma-urmei, el nu prea era pe afara ziua si in special nu umblau prin curte, dar ca sa interactioneze cu elevii sai, niciodata nu era o problema. Un flash-back ii venise in gand, doar cand isi imagina cum erau reactiile fetei. Oh isi aduse aminte cand spargea ghiveciul de flori al mamei si se intampla ca femeia matura sa fie in spatele lui, prinzandu-l in fapta, picioarele automat i se inmuiasera, iar cuvintele ii ieseau balbaite, simtind si frica si stanjeneala in acelas timp - urat sentiment de vinovatie.
Ii zambi usor fetei, fara a incerca sa ii provoace mai mult decat era necesar, ba chiar isi pastra si calmul cuvenit. In scurt timp cea de langa el cazuse pe ganduri si nici ca o intrerupse, ii lasa prilej pentru planul de evadare, care oricum era de prisos, orice avea sa faca oricum tot la el va ajunge si cam toate ajungeau la urechile lui. Nu putea intelege cum de atata ambitie.
Realiza cum ca portitele regurilor nu ajunse pana la ea, nici lucrul acesta nu-l mira, pentru ca daca le auzea pe ele, isi imagina cum deja se va folosi mereu de ele, evidand astfel toate consecintele ce urmau asupra faptelor.
Norocul lui era ca se obisnuise si cu remarcile urate si negative din partea elevilor, doar ca ele treceau, cu cat acestia vorbeau mai mult cu el si vedeau cat de intelegator poate fi. Nu stia de ce, incepea sa isi inchipuie ca cineva aruncase zvonuri, cumca ar fi un monstru si de aceea interactiona asa cu cei din jurul sau.
- Ma bucur... ii raspunse el, totusi bland, analizand cum isi ingrijea ranile si fiind gata sa-i sara mai mereu in ajutor.
Faptul ca nu si-o bandaja si pe cea de pe fata, il cam dezamagise, fiindca chipul acela nu trebuia sa ramana asa si mai ales la chip toata infectia ducandu-se inspre el. Se uita putin la cutia care i-a fost inapoiata, apoi inapoi catre tanara si ofta incet. Deschise chiar el cutia si incepuse sa ingrijeasca rana de pe fata, cum trebuia, punand si plasturele identic la e.
- Stii domnisoara Yura. Nu toti sunt inamicii tai. Eu nu vreau sa-ti fiu inamic si chiar as vrea sa nu ma vezi precum un dusman... spuse, in timp ce stranse lucrurile ramase.
Ii urmari privirea blondei si deja zambetul ii devenise incontrorabil. Cat trebuia sa ii lipseasca un aer curat, caci daca isi aduse aminte statuse inchisa in camera pentru 3 zile, fara interactionare, iar regulele incarcate el nici nu vroia sa le bage in seama, insa disciplina il opri sa faca asta.
- Ar cam trebui sa fac asta. Insa nu am sa fac asta... Insa iti dau de ales, imi dai un interviu, aici, afara, sau in biroul meu si poate iti si remediezi pedeapsa, acum ca ti s-a oferit ocazia.
Ii astepta raspunsul, fara a comenta nimic, desi mai multe filmulete deja incepusera sa i se formeze in minte.

Era putin speriata de vizita neasteptata a directorului, nu credea ca va da nas in nas cu el, caci nu prea il vedea sa iasa din birou, si credea ca isi petrece tot timpul acolo. Era prima data cand era fatza in fatza cu el, si se simtea putin stanjenita si vinovata si privirea lui amestecata cu acel zambet, o faceau chiar sa tremure. Incepea sa vada, ca profesorii si colegii ei nu mintisera in legatura cu aspectul lui. Directorul avea 35 de ani, dar arata chiar mai tanar de atat, si avea chiar un aspect de invidiat, pentru restul barbatilor. Ii mai analiza cateva clipe, corpul, intorcandu-si apoi, privirea in alta parte si incepand sa se foloseasca de trusa medicala pentru a-si bandaja ranile. Stia ca daca isi va turna spirtul direct peste rani, o va ustura rau, dar deja le infectase si trebuia sa curete acolo, iar cand lichidul albastru facu contactul cu rana deschisa, se abtinu mult sa nu scoata mai multe sunete de durere, caci nu vroia cumva sa para o plangacioasa, sau sa il faca pe director sa ii fie mila. Nu suporta acel sentiment cand unei persoane i se facea mila de ea, asta ii ramasese intiparit de cand era mai mica. Nu o ajuta cu nimic, mila celor din jurul ei, prefera sa isi planga singura ranile si durerile oricat de adanci ar fi fost. Sufla imediat peste rana, suflandu-si si gandurile si amintirile copilariei, apoi puse usor plasturii, in locurile cu zgarieturi, lasand mai departe sa se vindece singura.
Ii inapoiase cutia, privindu-l putin cu ura, nici ea nu stia de ce facea asta, dar nimeni din lumea asta nu era apropiat de ea, nu iubea pe nimeni si pe toti ii ura, cam asa descria ea singuratatea. Cand isi mai ridica o data privirea spre el, il vazu apropiindu-se de chipul ei, cu un plasture. Se dadu putin in spate, dar apoi il lasa sa ii ingrijeasca si acea zgarietura, inchizand usor ochii, si deschizandu-i inapoi cand acesta termina. Isi pipaii usor obrazul, zambind usor, dar fara sa-l priveasca pe director.
-Multumesc... spuse apoi, necomentand nimic pentru fraza directorului, lasand sa se inteleaga ca acel "multumesc" fusese pentru amandoua. Incepea sa simta o mica tensiune, si zambetul lui sa o sperie mai rau, vrand chiar sa plece de acolo. Nu prea a dat de persoane asa dragutze care sa vrea sa o ajute, si se simtea ciudat acum ca a gasit una.
Isi intoarse curioasa privirea spre el, ridicand usor din sprancene.
"Remediez pedepasa... de ce nu?" gandi, asezandu-se langa el pe iarba si atintindu-l cu privirea.
-Ce interviu? Avand in vedere ca am fugit dintre acei 4 pereti, nu vreau sa ma intorc intre alti 4, asa ca o sa il dau aici. Ii spuse, sigura pe ea, si cu o urma de curiozitate pe chip. Credea ca a depus toate dosarele si a semnat toate foile cand a intrat aici. Ehh, pana la urma ce poate merge rau?

Observa ca tanara ii analiza corpul, insa lucrul acesta nu il deranja, fiind chiar obisnuit cu asta. De multe ori se blocasera lumea din cuvinte, ca sa poata sa dea toata atentia inspre imaginea lui, uneori nu ii putea intelegea mai deloc. Din restul privirilor ei, insa isi daduse seama cat de mult suferise tanara de mica si cum inca mai suferea, fiindca nu se simtea libera, aici, in scoala de corectie. O cam intelegea de ce ura atata lume, intr-un fel, dar nu putea ramane asa, neintegrata, va da spre altele mult mai rele si lucrurile acelea la care se gandea el, il daduse un usor fior, imaginatia lui chiar era mult prea bogata. Remarca si sperietura fetei cand acesta se apropia de ea, hm chiar nimeni nu a ajutat-o vreodata? Asta chiar il surprinse. Totusi din cate stia din dosarul ei relatia paternala era zgariata mai rau ca la altii, din cauza a ceea ce i se intampla in copilarie, insa asta nu insemna ca a adus-o aici din motive rele, era pe continent cai de razbunare mult mai rele.
Se bucura cand auzi un multumesc din partea tinerei si se apleca usor, zambind dulce, fiind chiar incantat de ce primise. Insa expresia chipului sau devenise serioasa in momentul in care isi dadu seama de cat de tare o speriase pe fata. Rasufla usurat cand observa ca blonda era dispusa ca sa ii dea asa-zisul interviu, se pare ca nu va avea dureri de cap cu asta.
- Ma bucur ca ai zis asta. Imi venea si mie prea greu sa ma ridic de pa iarba, mai ales dupa ce m-am facut atat de comfortabil... spuse el chiar luandu-si o pozitie si mai buna.
- Deci sa vedem cu ce sa incepem... incepuse el, sa isi ordoneze ideile, pentru a le putea spune cam pe toate tinerei sale eleve, fara a scapa vreuna si sperand ca aceea discutie o va face sa inteleaga cat de frumoasa era totusi situatia ei.
- Daca retin bine, ai 20 de ani, parintii tai te-au convins sa vii la scoala aceasta din motivul crimelor fostilor tai iubiti. In caz ca gresesc, ma poti corecta. Urasti sa te repeti, sa dai teste, sa te certi, desi in mod continuu intrii in relatii nefavorabile cu ceilalti colegi, sa plangi, ceea ce te inteleg, caci nu vrei ca cineva sa observe si faptul ca esti sensibila. Nu-i asa? Dar iti place sa canti si sa dansezi, desi ai cursuri aici, nu prea dai dovada ca te mai pasioneaza lucrul acesta la fel de mult. La fel si in cazul cursurilor de arta, profesorii sunt pusi pentru a-ti extinde pasiunea, nu pentru a te inhiba, asta nu e o scoala in care notele te vor ajuta pentru servici, ci ca sa te descoperi pe adevarata tu. Cele de gatit, nu sunt deloc departe si daca aceasta cladire nu are o sectie unde sa iti indeplinesti vreuna din pasiunile ce iti plac, atunci spune-mi ca se rezolva imediat.
Isi incheiase inceputul discursului ca acum sa o poata lua cu intrebarile ce le avea programate.
- Intelegi, domnisoara Yura, ca aici nu esti considerata o ciudata, cum se intampla sa fii acolo? Toata lumea e la fel ca tine, cu diverse probleme si nu sunt in masura sa judece. Faptul ca rad de tine, e din cauza ca le dai tu momeala necesara. Si ia spune-mi, ce-ti lipseste aici? Camera ai, pat ai, televizor ai, conditii bune ai, libertate de a merge prin curte in pauze si la finalul orelor, o aveai inainte de pedeapsa si inca o mai poti avea. Preferi o inchisoare, unde sa iti imparti mancarea cu sobolanii, sa fii in fiecare zi batuta de un gardian, sa ti se aminteasca intr-una ca ai fi o criminala, sa vezi cazuri mai rele decat tine ce nu pot fi indreptate, sa stai inchisa intr-o celula rece pe niste paie prinse de doua bare metalice? Ia spune-mi vezi cumva comfort in imaginea aceasta? Faptul ca parintii te-au adus aici, crede-ma ti-au facut un bine. Iar o ultima intrebare, pentru acest inceput ar fi: de ce nu vrei sa te integrezi? Toti colegii tai au diverse probleme, care mai de care. Nu trebuie sa ii vezi precum inamici, nimeni nu iti e dusman aici si niciuna din persoanele acestea nu sunt nici fostii tai iubiti, nici parintii tai. Ce ai face daca te-ai intoarce inapoi acolo? Cand ai de o mie de ori, mai mare libertate aici si esti tinuta mult mai departe de suferinta.....
Isi incheiase intrebarile, dandu-si atentia spre eleva lui, lasand-o sa mediteze la ceea ce zicea si probabil mai avea de zis si ii astepta curios raspunsurile, de parca isi lua notite.